Sunt interesat si influentat despre Droguri?

.......................

da,frate,fumam iarbă. care-i treaba cu prenandezu' ?

Iarba n-ai cum s-o fumezi.
Sunt diferite substante care le poti fuma si au efecte destul de placute.
Nu ma apuc sa le insir pe toate. Te poti droga cu medicamente, sau prenandez.
Pur si simplu te droghezi. Daca vrei sa sti cum se face, nu te astepta sa-ti dau detalii.
N-as face asta din multe motive.

cum să nu fumezi iarbă,frate ?! cumperi jointul şi-l fumezi. şi mă rog,de ce să nu-mi dai detalii ?

Iarba e iarba aceea verde. Marijuana are expresia la romani de iarba. Dar daca topicul e facut anume pentru droguri am putea spune direct pe nume.
Nu ti-as da detalii pentru simplu fapt ca eu il urasc pe cel care mi-a dat aceste detalii si am incercat!
Altii care au facut treaba asta si vor sa spuna despre asta este bineprimit.

oooooooook... altcineva ?

Citisem un articol despre droguri si ma gandeam ca merita sa-l postez si pe forum.

http://www.crestinism-ortodox.ro

Tentatia de a ajunge la stari de euforie isi are radacina in timpuri de mult apuse, chiar pe vremea dacilor si a romanilor se fumau anumite ierburi cu efecte afrodisiace si halucinogene (canepa indiana).

Drogurile sunt substante artificiale create de oamenii de stiinta in anumite situatii limita. Cauzele au fost de regula razboaiele. Efectele drogurilor erau "benefice" pentru armatele diverselor popoare care trebuiau sa reziste in regim de razboi, de multe ori fara hrana si fara apa. Asa au luat nastere substantele excitante - droguri in forma primara. Tot razboaiele au dus la dezastre umane. Astfel, in secolul al XVII-lea s-a descoperit morfina, un medicament care calma durerile provocate de rani. Cu timpul s-a realizat ca morfina administrata in mod repetat duce foarte repede la dependenta fizica si psihica. S-a cautat un inlocuitor si prin derivarea morfinei cu opium-ul s-a descoperit heroina, care intial se credea ca nu da dependenta asa de mare ca morfina. In realitate, dependenta de heroina este de sapte ori mai mare decat cea de morfina.

Dupa primul razboi mondial, aceste substante au inceput sa fie consumate in toata lumea. Pana la sfarsitul anilor '30, ele erau legale. Comercializarea lor, in timp, a dus la profituri enorme scoase in afara legii, drogurile au devenit o sursa inestimabila pentru piata neagra. Flagelul comertului ilicit de stupefiante pornit din America de Sud si Orientul Mijlociu a cuprins intreaga planeta.

Romania, prin asezarea sa geografica este tara de tranzit dinspre Orientul Mijlociu catre Europa de Vest. Ca orice tara de tranzit, in timp, a devenit si consumatoare. Fenomenul a luat amploare dupa dupa '89. In perioada '90-'96, cuiburile traficantilor si consumatorilor de droguri erau caminele studentesti. Apoi, vanzatorii de iluzii au dus standardul mortii albe si prin baruri, discoteci, case de tigani si chiar la colt de strada. Traficul de stupefiante a devenit cea mai rentabila afacere din Romania, castigandu-se astfel sume fabuloase.

Impactul a fost foarte mare in randul tinerilor care din curiozitate, teribilism sau solidaritate fata de anturaj, au inceput sa consume.

Societatea romaneasca a fost luata prin surprindere de acest flagel al drogurilor, ivindu-se astfel probleme foarte grave atat in justitie, cat si in lumea medicala. Reactiile stangace si intarziate ale autoritatilor au favorizat fenomenul toxicomaniei care a ajuns sa fie devastator. Ce poate fi mai trist si mai ingrijorator decat sa vezi cum un copil de 13-14 ani, alearga innebunit dupa o doza de heroina?; sau, cum o femeie insarcinata intrata in perioada de sevraj ii porunceste violent partenerului de viata sa-i prepare doza?; ce poate fi mai tragic decat sa vezi cum un prunc nevinovat se zbate in pantecele mamei sale, "cerand" portia de drog? Nimic nu poate fi mai deprimant decat locuinta ori cateva haine si un pat cu asternuturi invechite si arse, cateva cuie batute in perete, unde candva erau asezate tablouri (vandute mai apoi), o atmosfera infiorator de apasatoare. Locuinta unui toxicoman este gura iadului - anti-camera mortii totale "unde viermele nu doarme... plansul si crasnirea dintilor".

Fenomenul toxicomaniei ia amploare pe zi ce trece. Desi dependentii de droguri sunt considerati niste delicventi, ei sunt in realitate oameni bolnavi, ajunsi in stare de iresponsabilitate pentru faptele lor. Incorsetati de suferinta, dispretuiti si marginalizati, se topesc incet, dar sigur. Se sting neintelesi de nimeni, sufletele lor zdrobite de durere, se zbat intre minciuna si adevar, intre zi si noapte. Pe ei nu-i poate ajuta nimeni. Nimeni in afara de Dumnezeu.

Aceasta stare de fapt ar trebui sa ne ingrijoreze, deoarece consecintele proliferarii drogurilor in Romania sunt multe si dezastruoase, cum ar fi:

- micsorarea potentialului productiv al tarii;
- micsorarea potentialului de aparare al tarii;
- scaderea populatiei (prin mortalitatea juvenila si prin scaderea natalitatii);
- cresterea infractionalitatii si a criminalitatii (vor fi mai multe inchisori decat scoli si universitati, mai multi detinuti decat personal productiv);
- ponderea detinutilor tineri va fi covarsitor mai mare decat a celor in varsta etc.

In acest caz, interventia Statului se impune ca necesitate prin unele masuri, cum ar fi:

1) Combaterea patrunderii in tara a drogurilor:
a) tirurile si orice fel de mijloace de transport care tranziteaza teritoriul Romaniei sa fie urmarite si supravegheate de lucratorii Ministerului de Interne (ai S.R.I.), prin personalul abilitat, pe etape de drum, pana la iesirea din tara;
b) lucratorii de la Vama sa controleze mai constiincios vehiculele care au ca destinatie diverse firme din tara.

2) Lupta impotriva coruptiei:
- sa se combata mai vehement coruptia unor functionari publici, incepand cu vamesii si terminand cu celelalte persoane implicate in procesul de supraveghere a vamilor.

3) Depistarea traficantilor de droguri:
- Organele de Politie sa depisteze centrele zonale de distribuire, pentru ca e greu de crezut ca parintii si cei 55 de mii de toxicomani stiu de unde sa-si procure zilnic drogurile de la cei cateva mii de distribuitori, iar politistii nu stiu.

4) Masuri terapeutice:
Concomitent cu combaterea traficului de droguri se impune sa se ia masuri radicale de vindecare a toxicomanilor, cum ar fi:
- infiintarea de centre de tratament gratuit;
- asistenta bolnavilor pana la vindecarea lor deplina, cu alte tratamente decat cele medicamentoase si produse sintetice, care vindeca fizic pe bolnav, temporar, si nu psihic;
- implicarea Bisericii se impune ca necesitate;
- toxicomanii sa nu mai fie tratati ca niste delicventi, ci ca niste bolnavi tot atat de grav ca si bolile epidemiologice etc.

5) Combaterea traficului de droguri si tratarea toxicomanilor sa constituie o politica de Stat dusa de Parlament si Guvern, pentru ca altfel vom asista la un dezastru demografic national.

Infatisarea toxicomanului

Trupul unui toxicoman ajunge o epava infioratoare. Trupul acela pe care Dumnezeu l-a dat pentru a fi "templu al Duhului Sfant", devine batjocura diavolului, situatia respectiva e de plans. E de plans mai ales faptul ca noi, cei care pretindem ca suntem niste oameni normali, in loc sa ii compatimim, sa ii ajutam si sa ne rugam pentru ei, ii marginalizam, ba chiar mai mult decat atat, unii dintre noi le doresc moartea. Si atunci se naste o intrebare: "Se poate numi om, acela care doreste moartea fratelui sau?"

Drogul este o capcana din care se iese cu greu, sau nu se iese niciodata, dar datoria noastra este sa-i intindem mana.

Cele mai cunoscute si mai utilizate droguri in Romania sunt: cocaina, L.S.D., ecstasy, marihuana, hasisul si heroina.

Organismul adolescentului sau tanarului care a consumat stupefiante are reactii diverse in functie de drogul administrat:

- halucinatie;
- somnolenta;
- ochi foarte rosii, pupile marite sau contractate "ca acele de gamalie" (dupa caz);
- tras la fata, privire animalica;
- desinteresul pentru viata sexuala sau, dimpotriva;
- neglijarea tinutei; grosolania in limbaj; plafonarea intelectuala, micsorarea capacitatii de gandire;
- nesiguranta in mers;
- atitudini de prostut, cu ras fara motiv;
- uita foarte repede;
- pofta de mancare, mai ales pentru dulciuri sau, dimpotriva, lipsa poftei de mancare;
- fumeaza foarte mult;
- indiferenta si detasare fata de cei din jur sau comportament agresiv;
- halucinatii auditive si vizuale;
- fantezie prodigioasa in crearea minciunilor: scopul - obtinerea de bani;
- cerere insistenta si progresiva de bani, acte antisociale: furt, talharii;
- tendinta de a masca faptul ca s-a drogat (injectarea in locuri ascunse; arderea cu tigara a locului injectat);
- nerecunoasterea viciului decat atunci cand ajunge la un grad avansat de dependenta;
- dispretul fata de viata;
- nepasarea fata de eventualitatea mortii;
- dorinta incipienta de sinucidere;
- refuzul internarii in spital;
- cand accepta internarea, cauta modalitati de procurare a drogurilor.

Consumul periodic de stupefiante duce la aparitia tulburarilor respiratorii si a constipatiei, scaderea in greutate, iar la femei apare menstruatia neregulata. Din punct de vedere psihic pot aparea: anxietate, schimbari ale starii de spirit, paranoia, oboseala extrema, iritabilitate, depresie si insomnie grava, somn agitat si neodihnitor. Toxicomanii sfarsesc de regula prin sinucidere, supradoza, infarcte miocardice, accidente vasculare cerebrale, blocaj renal si ciroza hepatica.

Reabilitarea unui toxicoman presupune multa rabdare, intelegere si dragoste din partea celor apropiati. Dependenta nu este o joaca, este o drama pentru care nu avem cuvinte sa o descriem la adevarata ei intensitate. Lipsa drogului produce stari de criza manifestate prin nervozitate excesiva, violenta, talharie si criminalitate. Aceasta este perioada de sevraj care in termeni medicali se traduce ca fiin "raspunsul organismului la absenta brusca a drogului cu care este obisnuit". In sevraj simptomele si intensitatea lor difera in functie de drogul administrat. Cel mai puternic sevraj apare la heroina si se manifeta prin: tremur puternic, dureri articulare si musculare, dureri abdominale insotite de simptome specifice starii de gripa (greata, varsaturi, febra, frisoane, transpiratii), neliniste si insomnie acuta. Readministrarea drogului readuce organismul intr-o stare de aparenta normalitate si aceasta dureaza doar cateva ore. Impresia ca drogul il salveaza pe toxicoman este o iluzie ieftina, o batjocura a duhurilor necurate. Pentru a scapa cu adevarat de acest cosmar toxicomanului ii trebuie multa vointa si stapanire de sine, dar si mult ajutor si intelegere din partea celor apropiati. Intoarcerea unui toxicoman inseamna foarte mult, este ca si cum ai da viata unui prunc. Un toxicoman scos din ghearele iadului se naste a doua oara.

Diferenta dintre drog si rugaciune

Omul, prin firea lui, inca de la inceputurile sale, a fost si este un cautator, un aspirant catre mai bine, catre mai sus, catre absolut. Asa cum spune unul dintre colaboratorii nostri (preot): "unele persoane care se drogheaza, sunt niste persoane puternice, niste cautatori incurabili. Important este sa nu se opreasca aici! Pentru ca aici nu vor gasi niciodata acel ceva dupa care tanjesc. Pe de alta parte, drogul este limita extrema - limita intre viata si moarte. Unii consumatori de droguri aleg aceasta cale in semn de protest. Ca o revolta, ca un <<nu>> spus lumii acesteia. De ce? Pentru ca oamenii au ajuns ca niste roboti, care traiesc intr-un cadru de viata strain de viata".

Efectele drogului sunt stari false de beatitudine. Sunt scenarii subtile si periculoase create de diavoli, cu multa minutiozitate. Inselatoria merge pana acolo unde una dintre substantele deosebit de periculoase, din categoria drogurilor, se numeste chiar "pudra ingerilor". Se poate numi si asa, dar este o denumire incompleta. Corect ar fi sa i se spuna "pudra ingerilor negri (sau diavolilor).

Pana la un punct, duhurile intunericului ofera stari asemanatoare cu cele pe care le da rugaciunea. Ii ofera consumatorului de droguri, posibilitatea de a "escalada" treptele falsului Rai, dupa care victima se prabuseste in adancul intunericului. Aici il asteapta stari cumplite de depresie, anxietate, confuzie, delir, asociate cu dureri fizice greu de suportat. Modalitatea de a iesi din acest Iad? Inca o doza! Si inca una! Pana cand organismul cedeaza si sufletul se pierde pentru totdeauna in cazul in care decesul survine in urma administrarii unei supradoze.

Toxicomanii, in momentele lor de luciditate, ar trebui sa se gandeasca la faptul ca trupul acesta piere, sufletul insa niciodata. Si daca pentru a calma durerile trupesti putem lua un medicament, pentru durerile sufletesti nu exista decat rugaciunea. Iar durerile sufletesti sunt infinit mai mari decat cele ale trupului!

Ce va face bietul suflet in Iad, cand fortele intunericului se vor dezlantui si vor napadi asupra lui? Ce poate face atunci? Atunci cand nici macar nu se mai poate muri? Alternativa nu exista. E doar atat - chinul vesnic... Acolo nu se mai poate lua inca o doza pentru a deveni din nou "fericit".

Varianta drogurilor incepe cu efecte psihice "inaltatoare" (inalta perceptie a sunetelor si culorilor, starea de beatitudine si chiar transa) si sfarseste cu efecte psihice si fizice dezastruoase.

Drogul te scoate dintr-o stare de normalitate, sau de tulburare, te introduce in lumea falsei bucurii, dupa care te arunca cu brutalitate in cumplitele chinuri ale iadului afectand atat sufletul, cat si trupul.

Rugaciunea, insa, iti ofera adevarata bucurie si stabilitate, adevarata putere. Efectele rugaciunii vor fi intotdeauna purificatoare. Aici exista "lumina cea adevarata... si duhul cel ceresc". La capatul rugaciunii nu vom intalni niciodata anxietate, panica si depresie. Aici ne asteapta: "credinta, nadejdea si dragostea.... Toxicomanii care au incercat si varianta rugaciunii s-au regasit, si-au eliberat sufletul si au calcat in picioare arvuna data iadului prin consumul de ierburi ale diavolului. Tot ei au spus ca: "drogul este o minciuna, rugaciunea este adevar".

Despre rugaciune si efectele ei ne vorbeste si monahul Agapie Criteanu, in cartea sa "Mantuirea pacatelor": "...Si de afli o cat de mica placere in viata aceasta, ea nu este statornica pana la sfarsit, ci toata indulcirea ei se sfarseste cu necaz si suferinta. Numai mangaierea lui Dumnezeu ramane pururea, ca nu este cu putinta sa se schimbe in amaraciune, nici mangaierea cea duhovniceasca se se intoarca in dureri si pedeapsa...".

Prin rugaciune curata chiar si durerile fizice dispar, chiar si bolile necrutatoare se topesc. De ce? Pentru ca "ce e cu neputinta la oameni, e cu putinta la Dumnezeu".

Spovedania unui toxicoman

As putea sa spun ca l-am intalnit intamplator, dar nimic nu e intamplator in lumea asta. Era o zi calduroasa de septembrie. Mergeam la Catedrala de pe Dealul Mitropoliei. Pe o banca era un tanar de vreo 30 de ani. M-a intrebat: cat e ceasul? Era palid si avea ochii injectati. Mi-am dat seama ca se intampla ceva cu el. I-am raspuns. Apoi l-am intrebat:

- Pot sa va ajut cu ceva?
- Nu. Dupa un moment de tacere, a spus: Ba da. Ma puteti ajuta. Daca nu va grabiti, v-as ruga sa ma ascultati!

Parea un barbat stilat. Era imbracat decent si la prima vedere ti-ai fi dat seama ca face parte din lumea buna.

M-am asezat langa el si i-am spus:

- Hai sa vorbim ca intre prieteni. Sa sti ca prietenii imi spun Mihaela.
- Eu sunt Paul si sunt economist.

Acestia au fost primii pasi catre o discutie ce parea interminabila. Cea mai importanta parte o voi reda in continuare:

- Paul, nu ma grabesc. Pot sa te ascult.
- Povestea mea e lunga...
- Nu conteaza. Sufletul unui om e mai important decat timpul si spatiul...
- Mihaela, ma vei judeca?
- Nu, Paul, indiferent de ce imi vei spune...
- Bineee! Atunci afla ca sunt toxicoman.

Am simtit o strafulgerare din crestetul capului pana in varful picioarelor, dar n-am tresarit. M-a privit scurt si a continuat:

- Ma droghez de 11 ani. In ultimul timp nu mai am chef de nimic. As renunta si la serviciu, dar nu mai am bani pentru procurarea drogurilor. Mihaela, eu pentru asta traiesc, intelegi? Si stiu ca ma voi distruge.
- Paul, nu mai vorbi asa. Exista un Dumnezeu care, daca tu vrei, te va salva.
- Crezi tu asta?
- Nu cred, sunt convinsa!
- Da. Se poate. Dar tu sti ca in toti acesti ani, nu m-a interesat subiectul acesta? Mama, saraca, a umblat pe la toate bisericile, iar eu o batjocoream ca-si pierde vremea aiurea.
- Nu conteaza. Niciodata nu e prea tarziu.
- Si ce ar trebui sa fac?
- In primul rand, sa te spovedesti.
- Hm! A zambit amar. Vrei sa-l sperii pe bietul parinte?
- Paul, vrei sa traiesti? Vrei sa scapi de acest cosmar?
- Da. Imi doresc mult!
- Atunci aceasta este calea.
- Bine, dar sunt strain de tot ceea ce spui. Ma ajuti?
- Sigur. Vino cu mine!

Am plecat impreuna si am cumparat un "indreptar pentru spovedanie". A luat cartea. M-a privit si a spus:

- E prima carte religioasa pe care o cumpar!

Atunci am vazut in ochii lui licarire de speranta. Ne-am asezat pe prima banca. A inceput sa rasfoiasca indreptarul. La un moment dat, a spus:

- Uite la nr. 76, "am intrebuintat stupefiante..." Daca scap de asta - scap de multe. Habar nu ai cate nemernicii am facut sub influenta drogurilor si prin ce experiente sexuale am trecut.... Mi-e groaza..., a spus privind pamantul. A oftat si a tacut.
- Paul, duhovnicul meu mi-a spus ca nu este nici un pacat asa de mare care poate coplesi bunatatea lui Dumnezeu. Sunt convinsa ca dupa ce te vei spovedi, vei fi alt om. Ai sa vezi.

Ca intr-un strigat de ajutor, m-a prins de mana si a zis:

- Te rog! Vorbeste cu duhovnicul tau! Vreau sa ma spovedesc! Acum este momentul sa ma opresc. Altul nu exista.

M-a privit scurt si m-a intrebat:

- Mihaela, dar tu, unde lucrezi?
- La o fundatie umanitara. Iata adresa si nr. de telefon unde putem fi gasiti.

La un moment dat ne-am despartit. Paul era deja altul. Avea un pat de sprijin. Seara am vorbit cu duhovnicul meu. Peste cateva zile Paul - omul fara speranta - se afla in genunchi in fata martorului lui Hristos, pentru a-si purifica sufletul. Cand a iesit de la spovedanie avea ochii plini de lacrimi, dar si plini de lumina.

Duhovnicul l-a insotit pana la usa, l-a privit cu ingaduinta si bunatate si a spus, zambind:

- Va fi bine! Ai invins pacatul. Acum trebuie sa lupti pana la capat!
- Te rog sa il ajuti, mi-a spus, intorcandu-se spre mine.

Am plecat impreuna. Pe drum a repetat cuvintele duhovnicului:

- Sa ma ajuti! Cred ca am nevoie de ajutor! Ma simt asa de bine… Mihala, stii cat am plans… La un moment dat nu mai puteam sa vorbesc...

De-atunci, Paul a devenit prietenul nostru. Vine foarte des la fundatie. Ma roaga sa facem canonul impreuna. Acum e linistit si fericit cu-adevarat. Uneori, imi spune:

- Sti, aseara aveam o pofta nebuna sa ma droghez. Am spus: "Nu". Lupta a fost crancena. Cu greu am citit rugaciunile. Dar, apoi am avut stari de liniste si de bucurie, pe care nu le-as fi atins nici consumand toate drogurile din lume!... S-ar putea sa ma mai prinda "dorul" de droguri, dar voi lupta! Acum am duhovnic si il am pe Dumnezeu.

Paul acum e un crestin adevarat, iar duhovnicul nostru este intr-o permanenta legatura cu noi. "Vreau sa ma spovedesc!" Dorinta lui sincera si rugaciunile mamei l-au salvat din ghearele diavolului, dupa 11 ani de intuneric.

Sfatul duhovnicului:
"Ocoliti locurile si oamenii care ar putea fi prilej de ispita!"

"Cu cel cuvios, cuvios vei fi, cu cel indaratnic te vei indaratnici" (Catasima III:17), spune proorocul si imparatul David. Iar un proverb romanesc suna asa: "spune-mi cu cine te insotesti, ca sa-ti spun cine esti!". Cercul de prieteni joaca un rol foarte important in viata unui om. Pentru ca niciodata, un om stapanit de patima alcoolului nu poate fi prieten cu un intelectual de mare tinuta. Motivul este unul singur: ei nu au nimic in comun. De aceea, mai ales parintii trebuie sa fie foarte atenti si interesati de anturajul copiilor lor. Pentru ca in copilarie si in adolescenta se pun bazele personalitatii omului de maine. Toti fostii toxicomani pe care i-am intalnit ne-au marturisit acelasi lucru: "nu m-am mai vazut cu fostii prieteni. Acum nu ne mai leaga nimic. Atunci ne legau drogurile". Iar primul sfat pe care duhovnicul il da unui consumator de droguri care se spovedeste, este acesta: "Ocoliti locurile si oamenii care ar putea fi prilej de ispita!" Si tot duhovnicul spune: "taiati raul din radacina, nu doar cate o crenguta!". Mai ales la inceput, cand un consumator de droguri se hotaraste sa puna punct acestui lucru, intalnirea cu vechii prieteni poate fi foarte periculoasa. Focul "poftei" de droguri se aprinde oricum, pentru ca diavolul te santajeaza cu ceea ce te are la mana. Dar daca te mai arunci si in mijlocul flacarilor, atunci sigur te arzi.

Unii dintre toxicomani, spun: "ma voi intoarce, in mijlocul lor si ii voi convinge sa se lase!". Si asta e viclenia diavolului, caci asa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur: "Viclenia diavolului consta in aceea ca isi ascunde capcanele". Cel ce a parasit un anume pacat mai simte dulceata inselatoare a desfatarii. Este de ajuns exemplul personal. Prezenta in mijlocul lor este un pericol pentru sufletul abia purificat. Aceasta este o capcana pe care unii o ignora. Tocmai de aceea ar trebui sa se tina seama de cuvintele scrise de monahul Agapie Criteanu in cartea "Mantuirea pacatosilor": "Cel ce nu baga in seama rapa mica, degraba cade si in cea mare..." sau "Au, doara, nu sunt picaturile apei usoare si foarte mici? Ci impreunate, multe si nenumarate, fac un rau mare si infricosat, care risipeste mari ziduri si case vestite, si dezradacineaza copacii nebiruiti".

Mirajul inselator al falsului Paradis il acapareaza pe toxicomanul abia spovedit, iar diavolului nu-i trebuie mult sa-i sopteasca: "mai fa-o odata. Apoi te spovedesti si te lasi". Recaderea1 il poate intoarce pe drumul pierzaniei, facandu-l sa rupa legatura cu duhovnicul si sa uite de rugaciune. Tocmai de aceea sfatul duhovnicului este: "Ocoliti locurile si oamenii care ar putea fi prilej de ispita!" Caci "legatura cu un om patimas ne poate duce la impatimire", spune ieromonahul Benedict Aghioritul in cartea sa "Patimile si vindecarea lor".

Atentie parinti:
Numai rugaciunea va poate salva copilul

Pentru orice parinte vestea ca al lor copil se drogheaza este o tragedie. Unii reactioneaza violent, isi bat copiii si sunt in stare sa ii incuie in casa. Altii ii ameninta: "de la mine nu mai vezi nici un ban. Te-am crescut degeaba. Du-te si stai cu drogatii tai!" Foarte putini sunt insa aceia care, cu rabdare si dragoste, incearca sa se apropie de copil si sa il convinga de faptul ca ceea ce face este o nebunie ce duce spre autodistrugere. Metodele de violenta si de abandonare din partea parintilor, nu fac altceva decat sa agraveze situatia. Dragostea si rabdarea sunt cele care inving.

Chiar daca la inceput, copilul se dovedeste a fi surd la toate incercarile, parintii trebuie sa lupte. Sa se roage cu credinta Puterilor ceresti, iar acestea vor raspunde cu siguranta. Ca o marturie vie a celor mai sus mentionate, avem exemplul mamei lui Paul, care s-a rugat timp de 11 ani. Cand a vazut ca fiul ei s-a indreptat, n-a stiut sa spuna altceva decat atat: "Slava lui Dumnezeu, Maicii Domnului si Puterilor ceresti ca mi-am salvat copilul!" Nu s-a plans, nu a regretat, nu si-a pus intrebari: "De ce 11 ani? De ce copilul meu?" A postit, s-a rugat cu rabdare si dragoste si nu si-a pierdut nadejdea. Tot ea spunea: "Dumnezeu mi-a raspuns destul de repede. 11 ani noua ni se par mult, dar la Dumnezeu e foarte putin..." Luati exemplul acestei mame si vorba Sfantului Siluan Athonitul: "Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui!" "A vrea, a cere, a tine de om, se afla in el puterea".

Drama lui Alexandru

Intr-un cartier din plin centrul Bucurestiului traieste Alexandru, un baiat de 24 de ani, licentiat in drept si dependent de heroina. L-am intalnit la Spitalul de Urgenta Floreasca - Sectia Toxicologie. In anul II de facultate a inceput calvarul. Alexandru povesteste:

"Sunt foarte timid. Poate si acesta a fost motivul pentru care am cazut in aceasta cursa..." Isi frange mainile tremurande si cu ochii plini de lacrimi continua: "Sunt singur la parinti. Ai mei mi-au oferit totul. La varsta de 19 ani mi-au cumparat masina... Pe ei i-am cunoscut in discoteca. Mi-au propus sa ii insotesc sa-si procure drogurile. Am acceptat..." Mainile ii tremurau din ce in ce mai rau. Vocea la fel. In privire avea un fel de teama si parca nu reuseste sa-si adune frazele. "M-am apropiat de unul dintre ei. Lucra la circ. De multe ori isi pregateau drogurile la mine in masina... Viata mea se impartea in doua. Aveam doua cercuri de prieteni. Dimineata mergeam la facultate, dupa amiaza ma intalneam cu ei..." Tace. Se concentreaza. Negasind cuvintele potrivite se ajuta de gesturi: "Ma iertati. E a treia zi in care nu ma droghez si sunt cam agitat... 5-6 luni i-am insotit sa-si procure drogurile. Ii vedeam cum se injecteaza, vedeam efectele drogurilor in toate fazele. M-au indemnat de multe ori sa ma droghez, dar nu am acceptat..." Tace. Parca ar vrea sa se ascunda de el. Sa fuga de trecutul care il apasa: "Mi-am pierdut serviciul. Mi-am nenorocit parintii... Am cheltuit o multime de bani. Sunt un om distrus... Nu mai am pe nimeni..." Isi ascunde fata in palme si plange in hohote. Drama lui Alexandru m-a cutremurat pana in cele mai adanci cotloane ale sufletului. La un moment dat se linisteste oarecum. Continua: "Anul trecut Craciunul l-am petrecut in spital... Nu mai eu stiu cum... Dupa aceea am luat-o de la capat... Unul dintre ei avea apartament... Acolo ne intalneam toti... Nu vreau sa dau vina pe nimeni. Nu m-a luat nimeni cu forta. Ei mi-au propus, iar eu intrun final am acceptat. Mi-am zis ca va fi prima si ultima data. Nu am simtit mare lucru... Simteam psihic o anumita stare... Dupa 3-4 ore mi s-a facut rau. Aveam greturi, varsaturi, stare de somnolenta... Era totusi un rau diferit pe care nu-l pot descrie... Vorbeste rar rupand propozitiile intre ele. Cu greu isi ordoneaza ca timp <<evenimentele>>. Dupa prima doza am incercat sa ma indepartez cat de cat de ei. Dar asta nu a durat mult. Pentru asa-zisul prieten de care ma apropiasem am intrat din nou in mijlocul lor. Si de-aici a inceput tragedia... Acum cand va povestesc ma simt mai bine..." Efectul discutiei cu tenta de spovedanie incepe sa apara. Alexandru vorbeste din ce in ce mai cursiv: "Dependenta psihica s-a instalat destul de repede. Ma drogam pentru ca imi placea starea. Imi facusem si o asa-zisa prietena care se droga si ea bineinteles. Ma drogam si simteam ca sunt mai puternic. Citeam cursurile pana noaptea tarziu. Aveam vointa sa invat, dar nu retineam mai nimic." Teama din privire ii dispare. In locul ei apare un semn de intrebare. Un fel de: "Vreti sa ma ajutati? Am nevoie de prieteni adevarati! Mama si matusa sunt cadre medicale. Si-au dat seama ca ma droghez. M-au intrebat, iar eu am recunoscut. Din disperare, cred, ai mei au gresit foarte mult. Am simtit din partea lor un fel de repulsie. M-au facut sa ma simt strain. Daca m-ar fi inteles si i-ar fi simtit aproape, cred ca as fi renuntat la heroina. Dar ei au apelat la mijloace extreme. Mi-au facut o cura de dezintoxicare acasa. Mi-au angajat bodiguard pe care il plateau cu ora. Mi-au adus psihologi... Toate eforturile lor au fost insa in zadar... In anul III de facultate le spuneam ca daca nu-mi dau bani pentru heroina, nu ma pot duce la examene. Am ajuns pana acolo unde am obligat-o pe mama sa-mi cumpere doza. Inainte de examene ma injectam. Nu mai avea ce sa-mi faca. Numai matusa mea, saraca, se ruga pentru mine si o indemna pe mama sa mearga la biserica." Si pentru ca am ajuns la subiectul biserica, il intreb: "Daca ti-as propune sa mergi sa te spovedesti, ai accepta?" Imi raspunde, fara ezitare: "Da. Este singura metoda care ma poate salva. Le-am incercat pe toate: dezintoxicare, psiho-terapie, am fost in libertate, dar am avut si paza. Toate acestea s-au dovedit a fi doar esecuri. Daca ma insotiti, eu merg si astazi sa ma spovedesc... Eu zic ca nu mai simt nevoia sa ma droghez, dar ceva din interior ma macina. Acest ceva, in libertate, cred ca m-ar duce la consumul de heroina. Vreau sa scap de nelinistea asta care ma duce pe un drum gresit... Vedeti dvs., m-ati ascultat. Astazi, sigur ma voi simti mai bine. Dar plecati, si eu raman cu suferinta..." Spune cu sfasietoare umbra de regret. Priveste pamantul. Clipeste des, semn ca ochii ii sunt plini de lacrimi, ii promit ca maine voi veni sa il iau la biserica sa se spovedeasca. Ma priveste mirat si neincrezator: "Veniti? Pe la ce ora?"

Ziua de 28 noiembrie 2002, a fost una speciala pentru Alexandru si mama lui, care l-a insotit. Cand a iesit din biserica, m-a imbratisat si mi-a spus: "Va multumesc din suflet. Stiti cum ma simt? - parca plutesc. Nu-mi vine sa cred... Nu am cuvinte. Nu stiu ce sa spun, decat ca va multumesc. Ce preot, Doamne, ce preot! <<Sa-I multumesc lui Dumnezeu. Voi veni mai des la biserica", i-am spus. Alexandru a plecat din biserica plin de speranta si cu doua carti religioase pe care le-a pus in buzunarul de la piept. "Sa-ti ajute Dumnezeu, Alexandru!"

Nu exista bucurie mai mare decat aceea de a salva un suflet din ghearele diavolului. Ispitele sunt mari, incercarile grele, dar nu mai conteaza. Atunci cand il ai pe Dumnezeu - ai totul!

De ce se drogheaza tinerii?

Motivele pentru care un tanar ajunge sa se drogheze, sunt nenumarate. Unii se drogheaza din curiozitate, altii din mandrie, altii din deznadejde, sau din dorinta de a experimenta ceva nou. Ingrijorator este faptul ca, indiferent pe ce cale, o data ajunsi la consumul de droguri, drum de intoarcere nu prea exista. Chiar medicii care lucreaza in centrele de toxicologie recunosc faptul ca: "noi ii salvam pe moment, dar ajunsi in libertate, marea majoritate o iau de la capat. Implicarea bisericii in aceste situatii ne-ar fi de un real folos...".

Cei care ajung consumatori de droguri, din curiozitate folosesc de regula "celebra" si inselatoarea propozitie: "asta va fi prima si ultima data...", fara sa realizeze ca poarta pe care au intrat duce catre infern. Pe unii mandria ii duce la pieire. Acestia spun de obicei: "dependenta e o prostie. Ma droghez ca vreau...". Cand isi dau seama ca nu ar vrea sa se drogheze si totusi o fac, descopera ca sunt dependenti, dar deja e prea tarziu.

Categoria celor care ajung sa foloseasca drogurile din deznadejde, este destul de numeroasa. Nemultumiti de ceea ce le ofera lumea aceasta, vor sa evadeze. Si atunci aleg aceasta cale extrema gasind in ea un refugiu. Un refugiu cu final sinistru. Un cerc vicios din care nu mai pot iesi usor, sau nu mai pot iesi niciodata.

Cei care devin consumatori de droguri din dorinta de a experimenta ceva nou, sunt de regula "copiii de bani-gata". Tentatia este mare mai ales atunci cand situatia materiala este foarte buna. Si apoi acestia mai cred ca, consumul de droguri este "la moda": o fi la moda, dar aceasta moda este una distrugatoare.

Ieromonahul Benedict Aghioritul spunea: "Lucrurile sensibile, care sunt pricinile de baza ale pacatului si ale celor mai multe patimi, sunt: vinul, femeile, bogatia si bunastarea trupului".

O cifra neoficiala, care circula prin culisele centrelor de toxicologie, spune ca ar fi in jur de 40 mii de toxicomani declarati numai in Bucuresti. Cifra este inspaimantatoare si ar trebuie sa ne dea de gandit. Numai la Spitalul nr. 9, Sectia Psihiatrie-Toxicologie se fac peste 1.000 de internari pe an. Ingrijorator este faptul ca sunt familii pentru care drogul a devenit "specialitatea casei". Toate acestea ar trebui sa fie semnale de alarma pentru noi. Societatea de maine poate fi distrusa de flagelul drogului.

Drogul intre refugiu si patima

Motto:

"Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale si toate cararile tale sa fie bine chibzuite.
Nu te abate nici la dreapta, nici la stanga, tine piciorul tau departe de rau.
Caci cararile drepte le pazeste Domnul, iar cele strambe sunt cai rele"
"Pildele lui Solomon" (Cap. 4:26-28)

Daca pentru unii drogul este la inceput refugiu, daca persoanele respective se drogheaza doar atunci cand vor sa fuga de realitate, pana la urma consumul de droguri devine patima. De multe ori auzim cuvintele: "Prima data m-am drogat din disperare, acum ma droghez ca-mi place. Pentru mine nu mai conteaza finalul...".

Dependentii de droguri si-au pierdut libertatea. Odata ce au cedat ispitei, au dat mana cu duhurile intunericului si au devenit robi ai pacatului. Pentru aceasta situatie numai ei sunt raspunzatori, nimeni altii. Dumnezeu a lasat omului ratiune si puterea de a alege. Granita dintre refugiu si patima este atat de imperceptibila, incat nici nu se sesizeaza trecerea ei. Ajuns la patima, omul nu prea mai poate lupta. De ce? Pentru ca patima devine o a doua fire. Si ca sa lupti cu firea ta, nu este chiar asa de usor. Tocmai de aceea omul impatimit devine rob al pacatului.

Metode de vindecare ale pacatului

Desi patima este una dintre bolile cele mai grele ale sufletului, dar si ale trupului, exista totusi metode de vindecare. Ieromonahul Benedict Aghioritul, in cartea sa: "Patimile si vindecarea lor", face o clasificare a mijloacelor de vindecare, si anume:

- cunoasterea patimilor (constientizarea pacatului);
- linistea sau tacerea - care da posibilitatea cunoasterii profunde a patimilor - "inceputul curatirii de patimi";
- pocainta.

Despre aceasta din urma, Sfantul Grigore Palama spunea: "pocainta inseamna a uri pacatul si a iubi virtutea; este abaterea de la rau si facerea binelui".

"Roadele pocaintei" (denumire folosita in terminologia patristica): este marturisirea (spovedania) insotita de smerenie. Iar din pocainta si marturisire se nasc alte trei virtuti: "intristarea cea dupa Dumnezeu, lacrimile si cunoasterea de sine". Alte "roade ale pocaintei" sunt:

- ascultarea de parintele duhovnic, ceea ce inseamna, de fapt, ascultarea de Dumnezeu;
- lupta staruitoare si statornica cu patimile;
- evitarea imprejurarilor aducatoare de patimi.

Alte arme duhovnicesti cu care se poate lupta impotriva patimilor, sunt:

- postul si rugaciunea;
- aducerea-aminte de moarte;
- pomenirea celor trecuti la cele vesnice;
- milostenia;
- cugetarea la Dumnezeu;
- intalnirea cu oamenii duhovnicesti;
- cercetarea Cuvantului lui Dumnezeu.

Cunoasterea patimei. Acesta este primul pas facut pe drumul lung ce duce spre vindecarea sufletului si al trupului. Constientizarea pacatului este etapa cea mai importanta. Pentru ca, odata cunoscut impulsul pacatului, incepe sa bata in retragere. Lupta impotriva lui il micsoreaza pana la disparitie. Cand vezi inamicul si il cunosti, sti cu cine ai de luptat. Din pacate, multi dintre noi suntem atacati de "inamici" periculosi, pe care ii credem "simpli trecatori" sau chiar prieteni. Acesta este un pericol foarte mare. Caci neconstientizand pacatul, ramanem in intuneric. Si nici nu intelegem de ce avem sufletul incarcat.

Linistea sau tacerea este "inceputul curatirii de patimi". In liniste, omul are posibilitatea de a se intoarce in sine, de a se cerceta. Prin tacere, omul se redescopera, isi analizeaza constiinta si isi vede pacatele. Tacerea este balsamul sufletului, ea purifica si inmiresmeaza, indepartand toate reziduurile pacatelor. Tocmai de aceea oamenii stapaniti de patimi fug de singuratate si de liniste. Toxicomanii, in general, se drogheaza in grup. Ei, intotdeauna au nevoie de un paravan care sa le mascheze faptele. De multe ori lucrul acesta se intampla involuntar. Atunci cand linistea ne apasa, inseamna ca ceva este in neregula cu sufletul nostru. Si acest moment este unul prielnic pentru inceputul curatirii de patimi.

Sfantul Ioan Scararul, spunea: "Cel ce si-a cunoscut greselile sale, are putere si asupra iubirii sale, iar cel ce vorbeste multe, insa nu s-a cunoscut pe sine cum se cuvine... Prietenul tacerii se apropie de Dumnezeu si, vorbind cu El in taina, se lumineaza de El... Cel ce a cunoscut mireasma focului ce se pogoara de sus, acela fuge de adunarile multor oameni."

Fara tacere, omul nu se cunoaste niciodata cu adevarat.

Oamenii cu patimi grele isi pot gasi drumul, petrecand un timp departe de oameni. Constientizarea pacatelor se face in tacere, regretul la fel, iar radacina izbavirii este tot tacere.

Cel ce-si vede pacatele sale este mai mare decat cel ce inviaza mortii.

Pocainta. Dupa ce pacatul a fost constientizat, apare regretul din care se nasc lacrimile pocaintei. Sfintii Parinti spun ca lacrimile pocaintei pot fi considerate un al doilea botez.

Spovedania sau marturisirea este urmatoare pocaintei. Caci numai asa se curatesc patimile si se purifica sufletul. Numai prin spovedanie pacatele sunt iertate... a spus: "Cate pe pamant veti lega, legate vor fi si in cer, si cate pe pamant veti dezlega, dezlegate vor fi si in cer". Apostolii lui Hristos - preotii, au fost investiti cu aceasta putere de a lega si de a dezlega, insa iertarea vine de la Iisus, Mantuitorul lumii.

Ascultarea de parintele duhovnic este ascultare de Dumnezeu, pentru ca, prin gura duhovnicului vorbeste Insusi Dumnezeu. El este "doar un martor", care asculta marturisirea noastra si care ne transmite voia lui Dumnezeu.

Lupta staruitoare si statornica cu patimile. Aceasta este foarte importanta in vindecarea patimilor. Lupta cu patimile este grea si de lunga durata. Este nevoie de rabdare, de rugaciune si de spovedanie. Pana la urma, cel ce isi doreste, invinge. Iar atunci cand vine victoria, greutatea luptei devine insignifianta.

Evitarea imprejurarilor aducatoare de patimi este cerinta de baza. Deoarece lupta cu ispita, care vine la nivel de gand sau la nivel de simturi, este destul de grea. Dar, mai ales cand omului "i se creeaza" toate conditiile pentru satisfacerea unei patimi, atunci lupta este apriga si de multe ori omul devine victima.

Ne sunt date si alte arme duhovnicesti pe care, folosindu-le, putem invinge:

Postul si rugaciunea - doua arme cu mare putere asupra diavolilor aducatori de patimi. Cu acestea se ard si se indeparteaza forta raului. Postul este un exercitiu foarte bun pentru continuarea personalitatii de adevarat crestin. Abtinerea de la mancare si de la vorbirea desarta (fara rost) il ajuta pe om sa se infraneze si de la alte fapte distrugatoare de suflet. Rugaciunea aduce echilibru si liniste, oferindu-i celui caruia o practica protectie divina.

Aducerea-aminte de moarte este un pas important in lupta cu patimile. Cel ce se gandeste adesea la moarte, va invinge orice ispita. De ce? Pentru ca atunci cand ne amintim ca vom deveni o mana de tarana si ca toata maretia acestei lumi, desertaciune este, atunci nu vom mai pacatui. Cum sa fi tentat sa faci un lucru rau, daca iti amintesti ca in cateva secunde sau minute, doar amintirea va ramane de bine. Si nimic nu iei de pe acest pamant, doar sufletul va ramane vesnic (din Canonul de pocainta): "Cum nu voi plange cand imi aduc aminte de moarte? Ca am vazut pe fratele meu in groapa zacand fara marire si fara de chip? Dar ce este si in cine nadajduiesc? Numai in Tine, Doamne, pe care Te rog, ca mai inainte de sfarsit, sa ma indreptezi" (Cantarea a 8-a).

Pomenirea celor trecuti la cele vesnice inseamna foarte mult, atat pentru ei, cat si pentru noi. Pentru ei, daca sufletul este in iad, chinurile se usureaza, iar daca este in Rai, se roaga pentru noi. Iar noi avem de castigat pentru ca Sfintii Parinti spun ca: "cine face parastase celor trecuti la cele vesnice, trei sferturi din jertfa ii apartine. Castigul spiritual este mai mare daca banii programati pentru achizitionarea unor lucruri vremelnice ii folosim pentru parastase".

Milostenia facuta din dragoste sincera fata de Dumnezeu si fata de aproapele este mantuitoare. Caci spune Sfantul Apostol Petru: "dragostea acopera multime de pacate" (Petru 4:. Faptele milosteniei sunt trupesti si sufletesti, fiecare dintre el cuprinzand cate 7 categorii.

Milosteniile trupesti sunt:

1) hranirea celui flamand;
2) adaparea celui insetat;
3) imbracarea celui gol;
4) cercetarea celor in necazuri si nevoi;
5) cercetarea celor bolnavi;
6) gazduirea calatoriilor;
7) ingroparea saracilor si a celor care nu are cine sa-i ingroape.

Faptele milosteniei sufletesti sunt:

1) intoarcerea celor rataciti la calea adevarului si a celor pacatosi la calea virtutii (Iacob 5:19-20);
2) invatarea celor nestiutori si nepriceputi (Fapte 8:31; Tit. 2:4-7);
3) sfatuirea celor ce au trebuinta de sfat (I Tes. 5:11-15);
4) rugaciunea catre Dumnezeu pentru aproapele nostru (Iacov 5:16; Filip. 1:19; Col. 4:3);
5) mangaierea celor intristati (I Tes. 5:14):
6) nerazbunarea pentru raul facut de altii, ci rasplatirea raului cu binele (Matei 5:44-48; Rom. 12:19-21);
7) iertarea greselilor savarsite de altii fata de noi insine (Matei 18:22).

Toate acestea trebuie facute cu dragoste curata, nu din vreun interes sau "de ochii lumii". Caci darurile facute aproapelui sau cuvintele mangaietoare care ies dintr-o inima lipsita de dragoste, inseamna nimic in fata lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel spune: "De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator... Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste" (I Cor. 13:13).

Cugetarea la Dumnezeu spune: "Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii. Iar omul intelept ocoleste lucrurile pagubitoare si fuge de pacat. Cugetarea la Dumnezeu, as putea spune ca este primul pas catre desavarsire. Cel ce se gandeste in permanenta la Dumnezeu incepe sa-si purifice sufletul, devine mai rabdator, mai iertator, mai intelegator si plin de dragoste fata de aproapele sau si fata de tot ce-l inconjoara.

Calea este lunga si grea. Se parcurge cu pasi mici, dar siguri, cu rabdare, cu dragoste, cu lacrimi si cu renuntari. Este greu, uneori cumplit de greu, dar sentimentul biruintei nu se poate descrie in cuvinte. Nu este o victorie obisnuita, este o biruinta asupra faptelor malefice nevazute."

Intalnirea cu oamenii duhovnicesti este foarte importanta, mai ales pentru cei ce sunt stapaniti de patimi grele. Oamenii duhovnicesti au o influenta benefica asupra celor patimasi, deoarece au dragoste curata, rabdare, intelegere si intelepciune inspirata de Duhul Sfant.

Cercetarea Cuvantului lui Dumnezeu. Chiar daca, la inceput, se face ca o lectura oarecare, in timp, harul dumnezeiesc izvorat din acele cuvinte patrunde in sufletul si in gandul celui ce citeste. Importanta este lecturarea sistematica a Bibliei. In felul acesta, mai devreme sau mai tarziu, samanta aruncata pe un teren bun sau mai putin bun, dar udata zilnic, va incolti.

Toxicomania este intoxicatia cronica voluntara, care duce la pierderea libertatii de a se abtine de la folosirea drogului.

Toxicomania este una dintre cele mai grave boli fizice, psihice si spirituale. Dependenta fizica da stari de un rau general, greu de suportat, la care se adauga si dependenta psihica. Aceasta din urma creeaza cele mai mari probleme toxicomanilor. Daca dependenta fizica dispare dupa 5 sau 12 zile, cea psihica poate dura zeci de ani sau chiar pana la sfarsitul vietii. Din punct de vedere spiritual, toxicomania poate fi considerata un fel de posedare de duhuri necurate. In perioada de sevraj, consumatorii de droguri capata infatisari diabolice, devin fiare. In momentele acelea, in ei nu mai exista nici un gram de dumnezeire. Nu au mila, nu au dragoste, nu au jena, iar de rabdare nici nu poate fi vorba. Atunci au un singur scop: obtinerea de bani pentru procurarea drogurilor, chiar daca ar fi sa calce peste cadavre. Daca nu fac rost de bani prin violenta, incorsetati de durerile fizice si psihice, se gandesc la sinucidere si, multi dintre toxicomani, chiar apeleaza la aceasta "portita".

In general, toxicomanii, in perioada de sevraj, nu mai au sentimente. Lovesc fara mila chiar in oamenii care au facut sacrificii pentru a-i ajuta intr-o anumita perioada a vietii. Sunt marginalizati si de neinteles tocmai din cauza comportamentului lor. Multora dintre noi le e greu sa-i accepte ca pe niste oameni bolnavi. Ei sunt considerati oameni de nimic, oameni pe care nu te poti baza niciodata. Sunt acceptati de anumite grupuri din mila, din obligatie sau din interes, dar intotdeauna planeaza suspiciuni asupra lor. Simtind aceste lucruri, toxicomanii, in loc sa lupte, cedeaza, intorcandu-se in mijlocul vechilor "prieteni", hotarati la inceput sa nu mai consume droguri. Odata intorsi in mijlocul toxicomanilor, familia si cunoscutii incep sa-i trateze din nou ca pe toxicomani. De regula, acesta este momentul in care ei fac prima recadere. Au si o explicatie pentru asta: "daca tot credeti ca ma droghez, o iau de la capat". E un fel de razbunare asupra lor, asupra situatiei in care se afla.

Un alt motiv care duce la recadere este trecutul. Amintirea vremurilor bune ii deprima pe consumatorii de droguri. Nostalgia devine profunda si insuportabila, fiind rampa de lansare catre lumea iluzorie a drogului. In cateva zile dependenta se reinstaleaza. Atunci incepe din nou calvarul pentru ei si pentru cei din jurul lor. Toxicomanii sunt considerati oamenii de la marginea societatii, stigmatizatii care "trebuie" sa piara. Daca ei inainteaza vertiginos pe calea pierzaniei, si noi avem o parte din vina.

Daca Dumnezeu nu ne va judeca pentru nestiinta, pentru neimplicare ne va judeca sigur. Daca cel de langa noi se pierde, daca sufletul lui moare, vom raspunde pentru asta, pentru ca Dumnezeu ne-a poruncit: "sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti".

1. Recadere - reprezinta reinceperea consumului dupa o perioada de abstinenta.

bă...tu şi p'ăsta-l transformi în topic de religie ? nu mai ridica în slăvi rugăciunea,duhovnicii şi ninja că ziceai că nu eşti cu nimeni. în fine,nu vroiam să ştiu provenienţa şi tipuri de droguri,am habar. vroiam doar să ştiu care-i faza cu prenandezu'.

Scuza-ma dar acest articol nu l-am postat special doar pentru tine. Ci pentru toata lumea.

unde-i lumea ? eu am crezut că e un topic despre droguri unde punem întrebări şi aflăm lucruri noi pe care trebuie şi vrem să le aflăm...sau...trebuie să-mi fac topic special pentru prenandez ?

Lumea doarme. Nu trebuie sa-ti faci topic special, intra tot in categoria drogurilor. Vad ca esti nerabdatoare sa afli cu ce sa mananca prenandezu. Simplu tragi vaporii pe nas.



Ce parere aveti despre legalizarea drogurilor in Romania

să se legalizeze ! bine... marijuana trebuie neapărat legalizată,de restul zic să nu se pună problema. unele pot fi periculoase.

Eu nu cred ca s-ar legaliza pentru ca ar fi o mare tampenie.
Parca Elena Basescu sustinea ca va legaliza iarba. Dar in ce scop oare?
De dragul de a fi hight? Neah :-j

Romania e plina de tineret care au dreptul la vot.
Si multi care se drogheaza, astfel ea isi va primi voturile necesare dupa care ajunge undeva sus si e posibil sa se faca uitata de legalizarea drogurilor.
Daca nu ma insel

BlackHacK a scris:

Eu nu cred ca s-ar legaliza pentru ca ar fi o mare tampenie.

nu ştii ce spui. iarba este şi benefică organismului,se foloseşte în scopuri medicinale

BlackHacK a scris:

Parca Elena Basescu sustinea ca va legaliza iarba. Dar in ce scop oare?
De dragul de a fi hight? Neah :-j

e tare să fii high.

BlackHacK a scris:

Romania e plina de tineret care au dreptul la vot.
Si multi care se drogheaza, astfel ea isi va primi voturile necesare dupa care ajunge undeva sus si e posibil sa se faca uitata de legalizarea drogurilor.
Daca nu ma insel

aici este posibil să ai dreptate.

Ba, eu n-am nimic cu jointu', cu laba, cu halucinogenele sau cu alte metode de a-ti ridica moralu' si a te face "la intaltime". Bineinteles, atata vreme cat aceste actiuni nu afecteaza societatea.
Ah, si mi se pare o tampenie sa amesteci religia cu drogurile. Da, e un pacat sa te droghezi, dar cum a argumenta prin puncte de vedere religioase e...riscant, ramane sa argumentezi prin metode stiintifice.

arată-mi versetul din Biblie unde spune "nu te droga". şi în orice caz, eu nu îl consider un păcat. poate doar ceva dăunător,mai ales dacă se exagerează.

*.farrah.* a scris:

arată-mi versetul din Biblie unde spune "nu te droga". şi în orice caz, eu nu îl consider un păcat. poate doar ceva dăunător,mai ales dacă se exagerează.

N-am idee daca exista asa ceva in Biblie, n-am citit-o. Prin argumente religioase nu ma refeream la extrase din Biblie. Ci mai degraba faceam referire la ceea ce a zis...BlackHack in trei mesaje lungi si putea fi rezumat in mai putin: Dumnezeu condamna aceste actiuni.

hai că îmi ofer eu argumente: în biblie sune că trupul unui om este templul duhului sfânt şi că trebuie să avem grija de sănătatea corpului nostru. aşadar,tot ce este dăunător pentru noi este considerat un păcat.

contraargument: întotdeauna viaţa unui om trebuie să se ghideze după regulile din biblie care sunt urmate orbeşte. să spunem că refuz să fac parte din această categorie de oameni,aşadar sunt lucruri care îmi pot dăuna mie sau celor din jur,dar nu le pot numi păcate şi nu pot renunţa la ele pentru că aşa vrea dumnezeu.

Spune DA drogurilor!
Cine e cu mine?

eu,eu...în primul rând eu !

altcineva?
2 dejte sus!

Nu dati banii pe prostii
Luati droguri la copii

Ridic si eu o jumatate de mana spre tavan!

asaaa. Hai ca se poate:))!

BlackHacK a scris:

Iarba n-ai cum s-o fumezi.
Sunt diferite substante care le poti fuma si au efecte destul de placute.
Nu ma apuc sa le insir pe toate. Te poti droga cu medicamente, sau prenandez.
Pur si simplu te droghezi. Daca vrei sa sti cum se face, nu te astepta sa-ti dau detalii.
N-as face asta din multe motive.

esti zgarcit

Da dom'le, ca e scump !
; ) )

aha. daca n-am bani ce sa fac... dar am prenandez muuuult... va dau si voua daca imi spuneti ce sa fac cu el

Trage-l pe nas. Deci ne dai ?
Sau lipeste papucii

bag prenandez pe nas? O.o

Nu, lipesti papucii

Nu-l pagi pe nas, ii tragi vaporii in piept
Sti sa fumezi o tigara normala?
Cu Prela faci la fel, doar ca tregi din punga...
Eu trag in piept si pot sa-l dau afara, doar ca nu se vede fumul, pentru ca n-are fum, doar vapori...

moaaaaa cat de tru <3 diseara trag toata noaptea <333

prelandezul e bun:D:D:D:D:D beto sa nu uiti ok?

Ma jur! M'ati facut curioasa:|!

o doamne daca vrei sa targi prelandez e foarte simplu Black-Hack spune ma detaliat
Pui prelandez intr-o punga si tragi ce e asa greu o doamne ce tare o fost azi imi venea sa plec pe luna vedeam totul pe dos eram rupt mi-am revenit acum, e tare:D:D:D continui pe seara>

1. cum poti sa fii interesat "despre" ceva? dar influentat "despre" ceva?
2. anyway, iarba e buna. nu face rau absolut deloc, e planta medicinala.
3. ca***urile de la spice sunt chiar bune.
4. shot-urile sunt absolut bestiale.
5. combinati cu vodka si cu gheata.

!

Esti interesat de asa ceva pentru ca sunt bune,parerea mea...si influientat? Anturajul te influienteaza..adica tu prima data cand vrei sa fumezi nu te duci la spice gen "am cateva sute de mii..i'a sa vad eu ce pot sa imi iau :X" .Din cauza anturajului se "drogheaza" majoritatea:)!

ma refeream la exprimare. esti interesat si influentat DE ceva, nu DESPRE.

aaa !

Lucrand cu un prieten la acest articol, am capatat experienta si o bere gratis!
In sfarsit e gata.
Mai intain trebuie sa mentionez ca de obicei tot ceea ce omul este interesat sa afle, sa vada este si un punct slab ceea ce il face sa incerce.
Si dupa ce persoana respectiva a incercat, daca i-a placut o sa mai incerce. Prenandezul nu provoaca dependenta. Dar ti-o provoci chiar tu, daca iti place normal ca o sa mai incerci. Nu stiu exact daca este legala sau nu aceasta chestie si chiar as vrea sa va rog, daca puteti sa va informati in aceasta privinta. Un politai mi-a spus ca este legal, dar in alte parti am observat ca nu!
Prenandezul se poate "trage" pe nas sau pe gura. Colegul meu de articol a incercat pe amdoua variante si mi-a descris efectele pe care o sa vi le spunem si voua.
O stare de nepasare, euforie, placere. Iti ofera posibilitatea de a gandi mai intens, esti mai linistit. Incepi sa uiti mai repede anumite lucruri, devi agitat, imaginatia se dezvolta dupa fiecare doza.
Apar viziuni. De obicei cand tragi pe nas, apar viziuni mai intense si mult mai reale. Nu stim exact de ce! In unele locuri pot provoca accidente, noi am incercat in casa acest lucru. Asta nu inseamna ca trebuie sa incercati si voi. In ce consta acest articol. Vrem sa va aratam ce poate provoca Prenandezul. Despre celelalte droguri nu putem spune nimic, pentru ca nu am incercat sa le studiem pe propia piele.
Oau! Viziuni? Si eu as vrea. Serios? Mai gandeste-te odata in timp ce citesti articolul. Acele viziuni nu apar neaparat pozitive.
Adica sa te trezesti cu 2 tipe langa tine, satisfacandu-te, sau actorul preferat sa-ti dea un autograf pe buca, dupa care sa te sarute!
Acele viziuni pot fi si semne, trebuie sa stiti cum sa le intelegeti si sa le ,,cititi".
Cateva exemple despre viziunile descrise de colegul meu!
,,Aseara totul a inceput pornisem pc-ul apoi am pus melodia Lacuna Coil - to live is to hive Incepusem sa iau o doza. Dupa care simt ca sunt extazat, muzica incepe sa rasune din ce in ce mai tare . Voci care se auzeau sa dau muzica mai incet ceea ce eu nu faceam, era bunica care imi spunea... Eu nu aveam ce sa fac fiindca stiam ca nu eu am dat-o ma gandeam automat la vecinu dar muzica ma tocea ca pe o leguma, bass-ul parca nu ma lasa sa iau aer!
Revelionu! Revelionu ! strigam sarind in sus in jurul orei 22:00 O chem pe bunica sa vada artificii muzica care rasuna peste toata Campia , tot continentul probabil, bunicamea imi spune sa tac sa nu strig dupa care eu deschid geamul si incep sa realizez ce se intampla si credeam ca am visat, sau o viziune, un cosmar nici eu nu stiam. Era defapt Prela'! Era prima viziune. Aceasta as numi-o viziune pozitiva pentru ca a provocat placeri, muzica care strabatea intens toate organele, dorinta de a vedea artificii. Prea putin am fost la discoteci, sa simt muzica cum imi vibreaza corpul. Eh acum am avut ocazie"

,,Pregatesc doza si incep sa trag pe gura pe nas nici eu nu stiu, vaporii ii simteam in piept parca ceva imi rupea pieptul, dar ma simteam mult mai puternic (intervine viziunea) Aceasi melodie si viziunea incepe cu biroul meu unde se deschide sertarul asa incet! Il inchid si automat ma gandesc la un spirit sau o fantoma si fug in camera cealalta speriat dupa care incurajat si documentat din filme revin inapoi pregatit de lupta! Spiritul disparuse. Parea atat de real incat credeam ca e adevarat si vreau sa-mi continu doza care deja incepuse de mult fara sa-mi dau seama! "

interesant.