Japonezii si religiile lor

Japonia, ,,tara soarelui rasare”, demonstreaza prin cultura si civilizatie, formidabila ei originalitate, capacitatea de sinteza si o mentalitate unica in lumea asiatica.
Orizontul religios japonez poate fi urmarit pe trei paliere istorice:
— ,,inceputurile” - cuprinzand perioada pana in sec. al VI-lea I.Ch. si reprezinta vechiul sintoism,
un amestec complex de obiceiuri, traditii, culte etc;
— a doua perioada - situata din sec. al VI-lea I.Ch. pana in sec. al XVII-lea d.Ch., ce se
caracterizeaza prin contactul lumii nipone cu spiritualitatea religioasa a continentului, in mod
deosebit cu buddhismul, acum definindu-se si termenul de sinto (to=,,calea spiritelor”; Kami=,,
divinitati tutelare oricarui lucru”), pentru a-l deosebi de butondo (,,Calea lui Buddha”);
— a treia perioada - din sec. al XVII-lea pana in sec. al XX-lea, corespunde perioadei de
cristalizare a sintoismului, cand a fost si proclamat ca religie de stat, fiind deci religia nationala a
Japoniei si cuprinzand, asadar, un ansamblu de traditii, obiceiuri, practici religioase.

Izvoarele sintoismului sunt:

— Kojiki (,,Istoria despre cele din vechime”) — izvor in care sunt cuprinse traditiile si istoria
Japoniei din vechime pana in sec. al VII-lea d.Ch.;
— Cronicile Japoniei — editate in sec. al VIII-lea d.Ch., cuprind, in cele 30 de volume, intreaga
istorie a arhipelagului nipon;
— exista apoi Regulile din perioada Engi, editate in 50 de volume, culegeri de edicte imperiale,
antologii poetice etc.
Sintoismul este asadar cultul Kami-lor (cei superiori) — manifestari atotprezente ale lumii sacre, personificari ale stramomilor, eroilor, fortelor naturii etc.
Vechea mitologie a Japoniei cuprinde si ea scenariile clasice tuturor mitologiilor lumii:
— nasterea lumii dintr-un Haos primordial;
— existenta energiilor active (yang) si pasive (yin);
— aparitia primelor zeitati si constituirea cuplului primordial: Izanagi si Izanani, ei vor da nastere
lumii si vor forma Japonia, care este deci de origine divina;
— formarea zeilor naturii si ai oamenilor (de ordinul miilor), cea mai reprezentativa zeitate fiind
zeita Soarelui (Amaterasu), stapana cerului si cea mai venerata divinitate a panteonului sintoist;
— zeificarea imparatului, care este ,,fiul zeitei Amaterasu” (numele lui Ara—Hito—Kami = ,,zeul
care se vede”);


Reforma religioasa din ,,era Meiji” a structurat mai multe tipuri de sinto: sinto imperial, al sanctuarelor, popular etc.
Sanctuarul sinto este lacasul unui Kami si este strans legat de natura. Templul, de o simplitate plina de rafinament, este alcatuit din lemn si se recladeste la fiecare 20 de ani, iar in sala principala a templului se afla obiecte-simbol: o oglinda de metal - simbolizand lumina, o bagheta - simbolizand armonia, un cristal de stanca - simbolizand cunoasterea zeilor.
Ritualurile de purificare sunt esentiale in sintoism, curatenia fizica si mentala este o conditie sine qua non a mentalitatii sintoiste.

,,Daca suntem curati cu mintea si cu trupul, sufletul nostru se uneste cu sufletul divin si se realizeaza divinitatea in umanitate”
(C. Bownas — ,,sinto”)
Preotul sintoist (Kannusi = maestrul lui Kami) este raspunzator de toate riturile cultului sintoist: purificari, rugaciuni, jertfe etc. Imparatul este considerat, in traditia sinto, marele preot.
Exista o multime de sarbatori legate de datinile si obiceiurile specifice, cele mai semnificative fiind cele legate de sarbatoarea Anului Nou, sarbatoarea primaverii, a papusii, a mortilor (sintoistii considera ca sufletele mortilor raman alaturi de familie, motiv pentru care li se acorda o mare cinste).
In sec. al VI-lea d.Ch., in Japonia a patruns buddhismul, mai ales in randul samurailor si calugarilor care, asimiland aceste influente de pe continent, au creat mai multe curente, cel mai cunoscut fiind curentul Zen ce reprezinta buddhismul japonez.

In prezent, cele peste 150 de culte sintoiste convietuiesc cu alte zeci de culte buddhiste, confucioniste, crestine etc., conturand imaginea unui veritabil sincretism religios care isi are temelia pe normele sintoiste, care au inoculat japonezilor ideea ca ei si tara lor sunt de origine divina, iar normele morale: onoarea, disciplina, patriotismul, spiritul de dreptate, seninatatea in fata mortii, curatenia etc. sunt percepute ca niste veritabile ,,entitati religioase” si se bucura de o apreciere deosebita si in prezent.

iar noi trebuie din nou să clănţănim despre ceva cu care n-avem legătură. în fine.

totuşi buddhismul este o religie destul de ok.

budismul este o mare, mare prostie. au preluat toate conceptele din luciferianism, ba chiar le-au mai si modificat - nu in sensul bun, si acum se lauda cu ele in stanga si-n dreapta spunand cat de intelept a fost buda. mare cacat.

buddhismul este o altă variantă a luciferianismului